16 definiții pentru «porumbel»   declinări

PORUMBÉL, -EÁ, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBÉL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBÉL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBÉL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porumbél adj. m., pl. porumbéi; f. sg. porumbeá, pl. porumbéle
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porumbél (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbéi, art. porumbéii
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GUȘA-PORUMBÉLULUI s. v. odolean.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBEÁ s. v. porumbar, porumbel, porumbiță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBEÁ s. (BOT.) porumbă, scoroambă, (Transilv.) corobeață, (prin Olt.) târnoslivă. (Fructul porumbelului se numește ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PORUMBEL-DE-MÁRE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gúșa-porúmbului / gúșa-porumbélului (bot.) s. f., g.-d. art. gúșei-porúmbului / gúșei-porumbélului
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porumbeá (fructul porumbarului, porumbiță) s. f., art. porumbeáua, g.-d. art. porumbélei; pl. porumbéle
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porumbél călătór s. m. + adj.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

porumbél-râzătór s. m.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink