5 intrări

57 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, s. m., s. f., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

porumbel [At: CANTEMIR, I. I. I, 255 / V: (îrg) ~brel (înv) ~breriu, (reg) păr~ sn, ~rombrel, ~biel, ~unghel / Pl: ~ei / E: porumb + -el] 1 sm Specie de păsări sălbatice sau domestice din familia columbidelor, de mărime mică și mijlocie, cu ciocul scurt, cu penele colorate foarte variat Si: (pop) porumb (1), (reg) golumb, hulumb (Columba). 2 sm (Pex) Pasăre care aparține acestei specii. 3 sm (Îs) ~ călător (sau de poștă, voiajor) Porumbel (2) dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit la transmiterea mesajelor. 4 sm (Pfm; mai ales d. soți; îe) A trăi (sau a se iubi, a se giugiuli) ca ~eii (sau ca doi) ~ei A trăi în dragoste și bună înțelegere unii cu alții. 5 sm (Îc) ~-sălbatic sau (reg) ~ul-lui-Noe Pasăre înrudită cu porumbelul (1), mai mică decât acesta, cu penele de pe spate cenușii-roșcate, cu pete negre, tivite cu alb pe laturile gâtului, cu gâtul scurt și coada lungă Si: turturea (Streptopelia turtur). 6 sm (Orn; rar; îc) ~-turcesc sau ~-râzător-oriental Guguștiuc (Streptopelia decaocta). 7 sm (Orn; reg; îc) ~-de-mare Pescar (Larus). 8 sm (Orn; reg; îc) Carabas (Larus ridibundus). 9 sm (Orn; reg; îc) ~-mic Pițigoi-codat (Aegithalos caudatus caudatus). 10 sma (Lpl; îcs) De-a ~eii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 11 sm (Reg) Model de cusătură pe țesături sau cămăși țărănești Vz pui. 12 sm Termen de alint pentru un bărbat iubit Vz pui. 13-14 a (Pop) Porumbiu1 (1-2). 15 sm (Bot; pfm) Știulete de porumb (6) cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fiert sau copt în spuză. 16 sm (Bot; reg; șîs ~ul cucului) Porumbar1 (Prunus spinosa). 17 sm (Lpl) Plante liliacee, cu flori albastre, rar albe, dispuse în racem, care crește mai ales prin vii și livezi Si: (reg) cocoșei, ceapa-ciorii, floarea-cucului, porumb (18) (Muscari botryoides). 18 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari racemosum). 19 (Bot; reg; lpl) Ceapa-ciorii (Muscari comosum). 20 sm (Bot; reg) Păducel (Crataegus monogyna). 21 sm (Bot; reg) Spin (Carduus cicanthoides). 22 sm (Bot; reg) Verigar (Rhamuus cathartica).

PORUMBEL, -EA, porumbei, -ele, subst., adj. I. 1. S. m. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul extrem de variat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; hulub, porumb (II), porumbaș. ◊ Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-râzător = guguștiuc. 2. S. f. (Reg.) Porumbiță. II. S. m. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. III. 1. S. f. Fructul porumbarului1, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; porumbă1. 2. S. m. (Bot.) Porumbar1. 3. S. m. (bot.; la pl.) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). IV. Adj. (Reg.) Porumb (III). – Porumb + suf. -el, -ea.

PORUMBEL3, -EA, porumbei, -le, adj. De culoare- cenușiu-vineție, porumb3. S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160.

PORUMBEL1, porumbei, s. m. Pasăre (sălbatică sau domestică) de mărime mijlocie, cu penele mai ales sur-albăstrii (Columba); (Mold.) hulub. Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. Am doi porumbei, Toată lumea, s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. ◊ Porumbel călător (sau de poștă) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, fiind folosit pentru transmiterea unor mesaje (mai ales în timp de război). ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. ◊ Compus: porumbel-rîzător = guguștiuc. – Variantă: porumbiel (PAS, Z. I 170) s. m.

PORUMBEL 2, porumbei, s. m. Porumbar 1. Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cadă-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. – Variantă: porumbrel (SADOVEANU, O. VIII 50, ȘEZ. XV 109) s. m.

PORUMBEL ~i m. Pasăre sălbatică sau domestică, de talie mică, cu cioc scurt și penaj divers colorat, care trăiește în perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rând de pene în jurul gâtului (ca un guler). ~ călător (sau de poștă) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trăi (sau a se iubi) ca doi ~i a trăi în mare dragoste și înțelegere. /porumb + suf. ~el

porumbel m. 1. pasăre domestică ce locuește în porumbar; 2. pl. porumbeii (de a), numele unui joc de copii; 3. Bot. a) Tr. porumbar; b) pl. ceapa-ciorii.

porumbél m., pl. (d. porumb, o pasăre). Mold. sud. Porumb mic. Sud. Vest (porumbiel). Porumb (pasăre). Nord. Porumb, porumbrel, un fel de prun pitic și ghimpos. Pl. Ceapa cĭoriĭ, o plantă liliacee cu florile așezate ca struguriĭ (múscari [botroides și racemósum]).

BĂȘICOS l. adj. Care are multe bășici, acoperit cu bășici. II. BĂȘICOA sf. 🌿 1 Copăcel înalt de 2-3 metri, cu flori galbene, se cultivă prin grădini ca plantă ornamentală; frunzele și semințele, foarte amare, posedă proprietăți purgative (Colutea arborescens) (🖼 407) 2 = GUȘA-PORUMBULUI2.

gușa porumbului f. 1. Bot. odolean; 2. nuanță de coloare între roș și pătlăginiu.

porumbrel m. Bot. Mold. porumbar: vede un iepure în niște porumbrei CR.

porumbrél m., pl. (d. porumb). Mold. nord. Porumb, un fel de prun pitic și ghimpos (prúnus spinósa).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

porumbel1 (pasăre; plantă; știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel2 (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

porumbel2 (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel1 (reg.) adj. m., pl. porumbei; f. porumbea, pl. porumbele

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

porumbel (pasăre, plantă, știulete) s. m., pl. porumbei, art. porumbeii

porumbel adj. m., pl. porumbei; f. sg. porumbea, pl. porumbele

gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbelului

gușa-porumbului (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului

porumbel-râzător (guguștiuc) s. m., pl. porumbei-râzători

!gușa-porumbului/gușa-porumbelului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gușii-porumbului/gușii-porumbelului

gușa-porumbului / gușa-porumbelului (bot.) s. f., g.-d. art. gușei-porumbului / gușei-porumbelului

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golâmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel gulerat v. porumbel mare; porumbel mare v. porumbel gulerat; porumbel sălbatic v. turturea. II. (BOT.) 1. v. porumbar. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

PORUMBEL s. v. părul-ciutei, salbă-moale, spin, verigar.

PORUMBEL s. I. (ORNIT.) 1. (Columba) (pop.) porumb, (înv. și reg.) porumboi, (Ban. și Transilv.) golîmb, (Mold.) hulub. 2. porumbel sălbatic (Streptopelia turtur) = turturea, (reg.) porumbelul lui Noe. II. (BOT.) 1. (Prunus spinosa) porumbar, (înv. și reg.) tîrn, (reg.) coțobrel, curcudel, mărăcine, porumb, porumbea, scorombar, spin. 2. (Muscari botryoides; la pl.) (reg.) cocoșei (pl.), ceapa-ciorii, porumbul-cucului.

porumbel s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. SPIN. VERIGAR.

GUȘA-PORUMBELULUI s. v. odolean.

GUȘA-PORUMBULUI s. v. gușa-porumbelului, odolean.

PORUMBEL-DE-MARE s. v. martin, pescar râzător, pescăruș.

PORUMBEL-ȚIGĂNESC s. v. ceucă, stancă, stăncuță.

gușa-porumbului s. v. GUȘA-PORUMBELULUI. ODOLEAN.

porumbel-de-mare s. v. MARTIN. PESCAR RÎZĂTOR. PESCĂRUȘ.

porumbel-țigănesc s. v. CEUCĂ. STANCĂ. STĂNCUȚĂ.

porumbelul-lui-Noe s. v. PORUMBEL SĂLBATIC. TURTUREA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust sălbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe și cu fructe sferice, negre-vineții, foarte acre; porumbar, scorombar.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DAT VENIAM CORVIS, VEXAT CENSURA COLUMBAS (lat.) judecata îi iartă pe corbi și îi năpăstuiește pe porumbei – Iuvenal, „Satirae”, II, 63. Judecătorii se înclină în fața celor tari.

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.

Dat veniam corvis, vexat censura columbas (lat. „Cenzura cruță corbii și prigonește porumbeii”) – hexametru din Satira a II-a a lui luvenal care a devenit proverb. Versul e pus în gura unei femei romane (Lauronia) care se înverșunează împotriva bărbaților, pe motivul că aceștia, făcînd legile, sînt deosebit de intoleranți cu femeile și tot pe atît de îngăduitori cu ei înșiși, deși „sînt mai răi ca noi”. Și după ce dă cîteva exemple din viața de atunci a Romei (de la începutul erei noastre), exclamă: „Și-apoi tot împotriva noastră, rigorile legii! Dat veniam corvis, vexat censura columbas”. Versul lui luvenal poate fi apropiat și de vorba noastră populară „Pentru unii mumă, pentru alții ciumă!”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați.

a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane.

Intrare: porumbel (adj.)
porumbel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel
  • porumbelul
  • porumbelu‑
  • porumbea
  • porumbeaua
plural
  • porumbei
  • porumbeii
  • porumbele
  • porumbelele
genitiv-dativ singular
  • porumbel
  • porumbelului
  • porumbele
  • porumbelei
plural
  • porumbei
  • porumbeilor
  • porumbele
  • porumbelelor
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel (s.m.)
porumbel2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel
  • porumbelul
  • porumbelu‑
plural
  • porumbei
  • porumbeii
genitiv-dativ singular
  • porumbel
  • porumbelului
plural
  • porumbei
  • porumbeilor
vocativ singular
plural
porombrel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbiel
  • porumbielul
plural
  • porumbiei
  • porumbieii
genitiv-dativ singular
  • porumbiel
  • porumbielului
plural
  • porumbiei
  • porumbieilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbrel
  • porumbrelul
plural
  • porumbrei
  • porumbreii
genitiv-dativ singular
  • porumbrel
  • porumbrelului
plural
  • porumbrei
  • porumbreilor
vocativ singular
plural
porumbreriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porunghel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gușa-porumbului / -porumbelului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gușa-porumbelului
plural
genitiv-dativ singular
  • gușii-porumbelului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel-râzător
porumbel-râzător substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel-râzător
  • porumbelul-râzător
plural
  • porumbei-râzători
  • porumbeii-râzători
genitiv-dativ singular
  • porumbel-râzător
  • porumbelului-râzător
plural
  • porumbei-râzători
  • porumbeilor-râzători
vocativ singular
plural
Intrare: porumbel-țigănesc
porumbel-țigănesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelul-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeii-țigănești
genitiv-dativ singular
  • porumbel-țigănesc
  • porumbelului-țigănesc
plural
  • porumbei-țigănești
  • porumbeilor-țigănești
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

porumbel, porumbeaadjectiv

  • 1. regional Porumb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: porumb
    • format_quote S-a ivit un voinicel Pe-un cal vînăt, porumbel. ALECSANDRI, P. P. 160. DLRLC
etimologie:
  • Porumb + sufix -el, -ea. DEX '09 DEX '98

porumbel, porumbeisubstantiv masculin

  • 1. Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice, de talie mijlocie sau mică, cu ciocul scurt, cu penajul divers colorat (Columba); pasăre aparținând uneia dintre aceste specii; porumb. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Porumbeii cu picioarele de mărgean coboară să ciugulească grăunțele din mînă-mi. C. PETRESCU, S. 10. DLRLC
    • format_quote Un stol de porumbei se ridică în văzduh. REBREANU, R. I 314. DLRLC
    • format_quote Pe sus un stol de porumbei își tremură aripa-n zare, Ca fluturii de mititei. PĂUN-PINCIO, P. 69. DLRLC
    • format_quote Am doi porumbei, Toată lumea s-oglindește-n ei (Ochii). SBIERA, P. 320. DLRLC
    • 1.1. Porumbel călător (sau de poștă, voiajor) = porumbel dresat să se întoarcă la locul de unde a fost trimis, folosit pentru transmiterea mesajelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trăi (sau a se iubi) ca porumbeii (sau ca doi porumbei) = a trăi în dragoste și în bună înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble compus Porumbel-râzător = guguștiuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: guguștiuc
  • 2. Știulete de porumb cu boabele încă necoapte, în lapte, care se mănâncă fierte sau coapte în spuză. DEX '09 DEX '98
  • 3. botanică Porumbar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: porumbar
    • format_quote Porumbel cu porumbele, Negrișoare, mititele, Cadă-ți porumbelele, Uște-ți-se frunzele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 59. DLRLC
  • 4. botanică (la) plural Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori albastre, care crește prin vii și livezi (Muscari botryoides). DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Porumb + sufix -el, -ea. DEX '09 DEX '98

gușa-porumbului / gușa-porumbeluluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer). DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus). DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. Odolean. DEX '09
    sinonime: odolean
    • diferențiere Nume dat mai multor plante erbacee din familia garoafei. DLRLC

porumbel-țigănesc, porumbei-țigăneștisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic