PORTĂREL, portărei, s. m. 1. (Ieșit din uz) Executor judecătoresc. Chiar în ziua aceea, omul a venit cu un portărel de la tribunal și cu o trăsură. PAS, Z. I 243. 2. (Învechit) Slujbaș domnesc subordonat portarului (3). Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194.