PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictură, desen sau fotografie care redă chipul unei persoane. V. tablou, efigie. Într-o ramă, lîngă sobă, portretul unei femei frumoase. Într-un colț, cîteva jucării de copii, SADOVEANU, O. VIII 22. Ochii portretului părură că se uită mirați la el, și în același timp șăgalnici. ANGHEL-IOSIF, C. L. 17. 2. Descriere (într-o operă literară) a înfățișării fizice sau a caracterului cuiva. Portretele lui Bălcescu sînt construite mai ales din trăsături interioare, din însușirile de caracter și din deprinderile modelelor lui. VIANU, A. P. 32. Scrierea... va desemna portretele oamenilor mari ce am văzut la acea epocă. ALECSANDRI, S. 29. – Pl. și: (învechit) portreturi (ALECSANDRI, T. 1422, NEGRUZZI, S. I 77, KOGĂLNICEANU, S. 12).