popândău [At: ALEXI, W. / V: (pop) popantă sf, (reg) ~pinteu, potinteu / Pl: ~ăi, (rar, sn) ~ăie / E: cf popândoc] 1 sm Mic animal rozător de stepă cu ochii mari, cu blana cenușie și coada scurtă și stufoasă, care trăiește în galerii subterane Si: țiștar, (reg) mitorlan, pință, popândeț (2), popândoc (1) (Citellus citellus). 2 (Zlg; reg) Șoarece (Microtus arvalis). 3 sm (Zlg; reg) Șoarece (Apodemus sylvaticus). 4 av (Pan; îe) A sta ~ A sta în picioare, drept și nemișcat în fața cuiva. 5 sm (Îdt; pan) Sperietoare de păsări. 6 av (Reg; gmț; pan) Popândoc (5). 7 sm (Olt; gmț; pan) Epitet depreciativ pentru un om leneș. 8 sm (Ban; Trs; îf popinteu) Bucată de pământ bine udată și mulată ca o sferă, prevăzută cu o gaură care, trântită de pământ, produce o pocnitură caracteristică. 9 sm (Ban; Trs; pex; îaf) Joc în care se folosește popândăul (8). 10 sm (Reg; gmț; pan; îaf) Față grasă, umflată Si: popânzac¹ (5), popânzoi (5).