POPÍME s. f. (Pop. și fam.; colectiv) Mulțime de popi (1); preoțime. – Popă + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍME f. pop. depr. (colectiv de la popă) 1) Totalitate a popilor; preoțime; cler. 2) Mulțime de popi; preoțime; cler. /popă + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POPÍME s. v. cler, preoțime.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

popíme s. f., g.-d. art. popímii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink