POLONEZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia. ◊ (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi. II. s. f. 1. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare. 2. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans. (< fr. polonais)