polonez, ~ă [At: CR (1848), 3¹/14 / Pl: ~i, ~e / E: fr polonais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Poloniei Si: polon (1-2), (îvp) leah (1-2), (îrg) poleac (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Polonia Si: polon (3-4), (îrg) poleac (3-4). 5 smp Populație care locuiește în Polonia Si: poloni (5), (îrg) poleaci (5). 6-7 a Care aparține (Poloniei sau) polonezilor (5) Si: polon (6-7), (îrg) poleac (6-7), polecesc (1-2), (înv) leșesc (1-2), polonesc (1-2). 8-9 a Privitor (la Polonia sau) la polonezi (5) Si: polon (8-9), (îrg) poleac (8-9), polecesc (3-4), (înv) leșesc (3-4), polonesc (3-4). 10-11 sf, a (Șîs limba ~ă) (Limbă) vorbită de poloni (5) Si: polonă (10-11). 12 a (Îs) Covrig ~ Produs de patiserie în formă de colăcel, preparat din aluat de cozonac, presărat cu nucă și îmbibat cu sirop de zahăr. 13 sfa Dans de origine poloneză, în tempo moderat, cu ritm viguros și cu caracter maiestuos, solemn, asemănător marșului. 14 sfa Melodie după care se execută poloneza (12). 15 sf Compoziție muzicală instrumentală în trei timpi, a compozitorilor romantici Vz polcă¹ (2). 16 sm Sortiment de mezel proaspăt de forma unui cârnat, din carne de vită și porc, tocată fin, afumată la cald și apoi fiartă Si: (fam) poliș. 17 sf Haină sau rochie femeiască strânsă pe talie, purtată în trecut Vz polcă². 18 sf (Înv) Material textil subțire pentru căptușeli. 19 sfp (Înv) Ghete femeiești cu carâmb înalt.