9 definiții pentru «polcovnic»   declinări

POLCÓVNIC, polcovnici, s. m. (Înv.) 1. Comandant al unui polc; grad militar corespunzător colonelului. 2. Comandant al unei formațiuni militare de pază a ordinii publice. – Din ucr., rus. polkovnik.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

POLCÓVNIC, polcovnici, s. m. (Înv.) 1. Comandant al unui polc; grad militar corespunzător colonelului. 2. Comandant al unei formații militare de pază a ordinii publice. – Din ucr., rus. polkovnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

polcóvnic s. m., pl. polcóvnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

POLCÓVNIC s. v. colonel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

POLCÓVNIC ~ci m. 1) înv. Ofițer cu grad corespunzător colonelului. 2) Militar care comandă un polc. /<rus., ucr. polkovnik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polcóvnic s. m., pl. polcóvnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

polcovnic m. od. colonel: polcovnicul de vânători cu polcovnicul de Târgoviște FIL. [Rus. POLKOVNIKŬ (v. polc)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

polcóvnic m. (rus. polkóvnik). Vechĭ. Colonel (comandant de polc). – În Olt. Munt. și polcomnic. Fem. -eásă, pl. ese.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POLCOVNICUL, Nicolae (sfârșitul sec. 18-începutul sec. 19), pictor român. Autorul unui autoportret, al portretului soției cu copilul și al unor portrete de ctitori ai bisericii din Leordeni. Eliberat de rigiditatea picturii religioase, stilul său marchează un progres în dezvoltarea picturii românești.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink