poiată sf [At: PALIA (1581), 136/6 / P: po-ia~ / V: (reg) poaită, poiat s, pui~ / Pl: ~ieți / E: slv поꙗта, srb pojat, mg pajta] 1 (Trs) Grajd pentru vitele mari. 2 (Mar; Mol) Adăpost rudimentar din împletitură de nuiele, folosit ca grajd. 3 (Reg) Adăpost de iarnă mai mic decât grajdul, pentru oi, capre și alte animale mici Si: staul. 4 (Mol; Mun; Dob) Cocină. 5 (Reg) Coteț pentru păsările de curte. 6 (Mol; Trs) Colibă. 7 (Mol; Trs; spc) Colibă care servește de adăpost la câmp sau la stână. 8 (Mol; Trs; spc) Parte a stânii unde locuiesc ciobanii. 9 (Pop) Bucătărie de vară. 10 (Reg) Cămară.