Definiția cu ID-ul 505179:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pocînzel (-ei), s. m. – Însoțitor al mirelui la nunțile țărănești, trebuie să poarte darurile și să ajute la mutarea miresei. – Var. pocînzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, cf. v. rus. poklisarĭ „trimis”. Nu se folosește în Mold.