PLUTOCRAT, -Ă, plutocrați, -te, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană care, mulțumită averii de care dispune, participă la conducerea statului și a treburilor obștești. Jubileze, serbeze, aplaude și aclame cu toții, politicieni, oligarhi și plutocrați, prostearnă-se cu toții la picioarele tronului, izbească-și cu toții fruntea de treptele palatului, căci acolo sălășluiește regele lor, protectorul lor. LIT. ANTIMONARHICĂ 183.