plus-² [At: DL / E: cf plus¹] Element prim de compunere cu semnificația: 1 Mai mult. 2 În plus. 3 De mai multe ori. 4 Plural. 5 Pe deasupra. 6 Peste.

plus¹ [At: ȘINCAI, Î. 69/10 / Pl: ~uri / E: lat plus, ger Plus, fr plus] 1 sn Simbol matematic având forma unei cruci, care indică operația de adunare a mărimilor între care se găsește sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive, dacă se găsește înaintea acestora. 2 sn (Îs) ~ infinit Simbol matematic care arată creșterea nelimitată a numerelor pozitive. 3 sn Semn grafic în formă de cruce care se pune uneori pe lângă o notă dată școlarilor, pentru a-i mări valoarea cu o jumătate de punct. 4 sn Semn grafic, indicând sarcinile electrice pozitive. 5 av Mai mult. 6 av Peste o anumită limită pozitivă, luată ca etalon de măsură. 7 sn Ceea ce depășește o cantitate dată Si: prisos. 8 sn (Pgn) Ceea ce depășește o limită, intensivă, temporală, calitativă etc. dată. 9-10 sn (Îljv) În ~ (Care este) peste ceea ce există în mod obișnuit. 11-12 sn (Îal) (Care este) mai mult decât atât. 13-14 sn (Îal) (Care este) pe deasupra. 15 (Fam; îlav) ~ de asta În afară de asta. 16 sn (Îal) Pe deasupra. 17 (Îlc) ~ că... Pe lângă că... 18 sn (Îal) În afară de faptul că...

PLUS, plusuri, s. n. 1. Ceea ce depășește o cantitate dată; prisos. S-au constatat plusuri la inventar. ▭ Pe ce bază vii dumneata azi și-mi pretinzi să-ți fac favorul ca să îmbarci un plus de-un vițel care vine fără forme vamale. BART, S. M. 86. ◊ Loc. adj. și adv. În plus = peste ceea ce este obișnuit, mai mult decît atît; pe lîngă aceasta, pe deasupra, în afară de aceasta. Apariția sensului nou constituie o întărire pentru cuvîntul vechi... deoarece el a căpătat valori și legături în plus. GRAUR, F. L. 22. ♦ Semn grafic în formă de cruce care se pune uneori pe lîngă o notă dată școlarilor, pentru a-i mări valoarea. Nota patru plus. 2. (Mat.) Semn grafic în formă de cruce care simbolizează adunarea mărimilor între care se găsește sau caracterul pozitiv al unei mărimi (dacă se găsește înaintea acesteia). ♦ (Cu valoare de prepoziție) Doi plus trei fac cinci. ♦ (Electricitate) Semn grafic identic cu cel din matematică, indicînd sarcinile electrice pozitive.

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumită cantitate; prisos. 2. Semn grafic în formă de cruce, care simbolizează adunarea unor mărimi între care se găsește sau, atunci cînd se află înaintea unei mărimi, arată caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematică, indicînd sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].

PLUS² I. s. n. 1. ceea ce depășește o anumită cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indică o adunare sau, pus înaintea unei mărimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, și încă. (< lat. plus)

PLUS¹- elem. „mai multe”, „în plus”. (< lat. plus)

PLUS ~uri n. 1) Semn în formă de cruce (Ș) care indică operația de adunare sau mărimi și sarcini pozitive. 2) Temperatură mai sus de zero grade. ~ zece grade. ◊ ~-minus cu un decalaj posibil în direcția măririi sau micșorării. 3) Trăsătură pozitivă. ◊ În ~ pe lângă toate celelalte; pe deasupra. /<lat. plus

plus n. 1. cantitate adaosă, opus lui minus; 2. semnul adunării (+): 5+3.

*plus adv. (lat. plus, maĭ mult). Și, adăugînd, maĭ punînd încă: un escadron, plus doŭă plotoane. Plus că, adaugă că, unde maĭ puĭ și că: îmĭ place aci fiind-că e liniște, plus că e vĭața ĭeftină. S. m. (pl. plușĭ, ca ics, icșĭ). Semnu adunăriĭ în matematică (+). S. n., pl. urĭ. Rest, prisos: a rămas un plus de banĭ. – Vulg. în plus de asta, afară de asta. V. minus.

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se folosește mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș.

pliș sn vz pluș

pliuș sn vz pluș

pluj sn vz pluș

pluș sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) pliș, pliuș, pluj / Pl: ~uri / E: fr p(e)luche, ger Plüsch] 1 Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră, de mătase etc., asemănătoare cu catifeaua, dar mai groasă decât aceasta, cu firul mai lung, care se folosește mai ales în tapițerie Si: (reg) picler. 2 (Lpl) Sortimente de pluș (1). 3 (Reg) Catifea. 4 (Buc; îf pliș, pluj^[1]) Pâslă. corectat(ă)

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se întrebuințează mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș.

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lînă, de păr de capră, de mătase etc., mai groasă decît catifeaua și avînd părul mai lung decît aceasta; se întrebuințează mai ales în tapițerie. Elena Lipan se uită... la oglinda cu apa încețoșată, la scaunele cu plușul uzat, la tablourile palide de familie cu figuri țapene și costume demodate. C. PETRESCU, C. V. 226. Potrivea inelele în culcușul de pluș al cutioarelor, le ștergea cu pielea de căprioară, sufla asupra lor. id. A. 326.

PLUȘ s.n. Țesătură de bumbac, de lînă, de păr de capră etc. mai groasă decît catifeaua și cu firul mai lung, folosită în special în tapițerie. [Pl. -șuri. / < fr. p(e)luche].

NEC PLUS ULTRA loc. adv., s. n. (calitate, termen) care nu poate, sau nu trebuie să fie depășit. (< lat. nec plus ultra)

PLUȘ s. n. țesătură de bumbac, lână, păr de capră etc., mai groasă decât catifeaua, folosită în tapițerie. (< germ. Plüsch, fr. peluche, rus. pliuș)

PLUȘ ~uri n. 1) Țesătură asemănătoare catifelei, dar cu peri mai lungi și mai rari, întrebuințată, mai ales, în tapițerie. Cuvertură de ~. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<germ. Plusch, fr. p[e]luche

nec plus ultra adv. locuțiune latină indicând limita peste care nu se mai poate trece.

plus-quam-perfect n. Gram. timp ce arată o acțiune trecută, însoțită de o alta asemenea trecută.

pluș n. plisă [Nemț. PLÜSCH].

*plĭuș n., pl. urĭ (fr. pluche, rut. pliuš. V. plisă). Plisă cu păru maĭ mare.

*pluscuamperféct n., pl. e (lat. plusquamperfectum, maĭ mult de cît perfectu). Gram. Un timp verbal care arată o acțiune trecută față de alta trecută deja, ca: terminasem cînd a sosit. Se zice și maĭ mult ca perfect.

+plus (în ~) loc. adv.

plus² s. n., pl. plusuri

plus¹ (mat.) adv.; (semn grafic) +

plus¹ adv.

plus² s. n., pl. plusuri; semn grafic +

plus adv.

plus s. n., (prisosuri, semne grafice) pl. plusuri

pluș s. n., (sorturi) pl. plușuri

pluș s. n., (sortimente) pl. plușuri

pluș s. n., (sortimente) pl. plușuri

pluș

pluș, -șuri.

PLUS s. v. surplus.

PLUS s. excedent, prisos, prisosință, surplus, (reg.) radăș, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)

Plus ≠ minus

PLUȘ s. v. catifea, velur.

PLUȘ s. (TEXT.) (reg.) picler.

pluș s. v. CATIFEA. VELUR.

PLUȘ s. (TEXT.) (reg.) picler.

plus adv. – 1. Mai mult. – 2. (S. n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s. f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s. n., din lat. plusquamperfectum.

pluș (plușuri), s. n. – Catifea groasă. – Mr. piluș. Fr. peluche, parțial prin intermediul germ. Plüsch, pol. plusz, rus., bg. pljuš, it. plusce. E dubletul al lui plisă, s. f. (tip de catifea), prin intermediul pol. plizs, rus. plis (Cihac, II, 265; Sanzewitsch 207).

NEC PLUS ULTRA (lat.) nu poate fi depășit – Potrivit legendei, Herakles a săpat aceste cuvinte pe munții Calpe și Abila, pe care i-a separat pentru a uni Oceanul Atlantic cu Marea Mediterană, considerând că acolo este capătul lumii.

PAR-DESSUS LE MARCHÉ (fr.) în plus – În plus față de ceea ce a fost convenit, stabilit.

Nec plus ultra (lat. „Nu mai departe”, sau „Pînă aici”, sau „Neîntrecut”, sau „Dincolo de asta nu se poate”, sau „Mai departe și mai bine decît atît nu există”) – Iată diverse înțelesuri ale lui „Nec plus ultra”. Legenda spune că aceste cuvinte le-ar fi crestat Hercule pe munții (de atunci numiți și „coloanele lui Hercule”) ce despart, la strîmtoarea astăzi numită Gibraltar, Marea Mediterană de Oceanul Atlantic. Explicația e următoarea: cei vechi credeau că lumea se termină acolo. Prin urmare: mai departe nu se mai poate. Astfel, expresia nec plus ultra, luînd sensul de ceva care nu mai poate fi întrecut, se aplică pentru orice este socotit la limita maximă a calității, a frumuseții, a măiestriei ș.a.m.d. Statuia „Venus din Milo” este o sculptură nec plus ultra. Se poate spune și non plus ultra. MIT.