PLOAIE. Subst. Ploaie, ploicică (dim.), ploiță, ploișoară (rar); aversă, ploaie torențială, rupere de nori, potop, răpăială; bură, burniță, burnițeală, buroaică (rar), țîrîială. Grindină, piatră (pop.). Lapoviță, zloată. Pic, picătură strop. Pluviozitate. Plointe (reg.). Inundație. Fulgarin, fîș, impermeabil; umbrelă, umbreluță (dim.), ploier (reg.). Adj. Ploios, pluvios (livr.), burnițos; de ploaie, pluvial; plouat, ud, umed, umezit, leoarcă. Torențial. ’ Vb. A ploua, a cădea ploaie, a curge ploaie, a ploua cu găleata, a ploua ca din cofă, a se rupe norii; a ploua mărunt, a ploua ca prin sită, a ploua mocănește, a picura, a cerne, a bura, a burnița, a țîrîi; a inunda, a potopi (pop.). A bate grindina (piatra). V. apă, fenomene atmosferice.