plit sn vz pleu

PLIT s. n. (Transilv.) Rîtul porcului. De-ar fi un porc întreg, Cu urechile ne-ar auzi, Cu ochii ne-ar vedea, Cu plitul tot în vînt ne-ar arunca. PAMFILE, CR. 167.

plit, V. flit.

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, sb. pleh.

plec sn vz pleu

plef sn vz pleu

pleh sn vz pleu

plei¹ sn vz pleu

pleu [At: ANON CAR. / V: plec, plef, pleh, plei, plev, plic, plit sn / Pl: (1-4) ~ri, ~eie, (5) plei / E: srb pleh, mg pléh] 1 sn (Reg) Tablă din care sunt confecționate obiecte sau părți de obiecte. 2 sn (Reg; de obicei urmat de determinări care indică destinația) Obiect confecționat din tablă. 3 sn (Trs; Ban) Cositor. 4 sn (Reg) Plumb (1). 5 sm (Mar) Unitate de măsură pentru capacitate nedefinită mai îndeaproape.

plic² sn vz pleu

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.

PLEU, pleuri, s. n. (Regional) Tinichea. Nescari linguri de pleu Să mănînce cu ele oleu. MARIAN, NU. 666. Un turn acoperit cu pleu (tinichea). RETEGANUL, P. I 16.

PLEU ~uri n. reg. Foaie subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă, tinichea. /<ung. pléh, sb. pleh

flit și plit n., pl. urĭ. Trans. Rît. V. teflu.

1) plec n. V. pleŭ.

plef, V. pleŭ.

pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).

pleu (reg.) s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

pleu (reg.) s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

pleu s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

plit (-turi), s. n. – Rît de porc. – Var. flit. Origine necunoscută. În Trans.

PLEU s. v. cositor, plumb, staniu, tablă, tinichea.

pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLĂ. TINICHEA.

pleu, pleuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.

pléu, pleuri, (plev), s.n. (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000); sau un sfert de litru. 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maram. de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA).

pleu, pleuri, (plev), s.n. – (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml.: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel, 1979). 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maramureșul de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA) < sas. plech, germ. Blech „tinichea” (Scriban).

pleu, s.n. – v. plev.