pleu, pleuri, (plev), s.n. – (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml.: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel, 1979). 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maramureșul de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA) < sas. plech, germ. Blech „tinichea” (Scriban).