pleuri- ec vz pleuro-

PLEURI- v. pleuro-.

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, sb. pleh.

plec sn vz pleu

plef sn vz pleu

pleh sn vz pleu

plei¹ sn vz pleu

pleu [At: ANON CAR. / V: plec, plef, pleh, plei, plev, plic, plit sn / Pl: (1-4) ~ri, ~eie, (5) plei / E: srb pleh, mg pléh] 1 sn (Reg) Tablă din care sunt confecționate obiecte sau părți de obiecte. 2 sn (Reg; de obicei urmat de determinări care indică destinația) Obiect confecționat din tablă. 3 sn (Trs; Ban) Cositor. 4 sn (Reg) Plumb (1). 5 sm (Mar) Unitate de măsură pentru capacitate nedefinită mai îndeaproape.

pleur- ec vz pleuro-

pleuro- [At: DN³ / P: ple-u~ / V: pleur-, pleuri- / E: fr pleuro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) pleură. 3 Care afectează pleura.

plic² sn vz pleu

plit sn vz pleu

PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.

PLEU, pleuri, s. n. (Regional) Tinichea. Nescari linguri de pleu Să mănînce cu ele oleu. MARIAN, NU. 666. Un turn acoperit cu pleu (tinichea). RETEGANUL, P. I 16.

PLEUR- v. pleuro-.

PLEURO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) pleură”, „care afectează pleura”. [Var. pleur-, pleuri-. / < fr. pleuro-, cf. gr. pleuron].

PLEUR(O)- elem. „pleură”. (< fr. pleur/o/, cf. gr. pleuron, coastă)

PLEU ~uri n. reg. Foaie subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă, tinichea. /<ung. pléh, sb. pleh

flit și plit n., pl. urĭ. Trans. Rît. V. teflu.

1) plec n. V. pleŭ.

plef, V. pleŭ.

pleŭ, plef și plec n., pl. urĭ (sas. plech [germ. blech], tinichea, de unde și ung. pléh și sîrb. rut. pleh. V. bleah). Ban. Trans. Tinichea. – În Mold. nord plev, cană de tinichea (?).

*pleŭro-pneŭmoníe f. Med. Pleŭrezie și pneŭmonie în acelașĭ timp.

plit, V. flit.

pleu (reg.) s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

pleu (reg.) s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

pleu s. n., art. pleul; (obiecte) pl. pleuri

PLEUR-, v. PLEURO-. □ ~ante (v. -ant), adj., s. f. pl., (plante) cu florile formate pe axele laterale; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție parțială a pleurei; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut lemnos; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere de natură inflamatorie în regiunea nervilor intercostali; ~odont (v. -odont), adj., (despre șopîrle) care are dinții fixați pe marginea laterală a șanțului dentar.

PLEURO- „coastă, parte, pleură”. ◊ gr. pleura „coastă, latură” > fr. pleuro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pleuro-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., (despre fungi) cu prelungiri laterale cu rol de haustorii; ~carp (v. -carp), adj., (despre hepatice) cu fructificații pe ramurile laterale; sin. pleurocarpic^[1]; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a pleurei și a plămînului; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bazidii) rezultat pe latura organului vegetal; ~gin (v. -gin), adj., aflat pe latura gineceului; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul pleural; ~liză (v. -liză), s. f., secționare chirurgicală a aderențelor pleurale care unesc cele două foițe ale pleurei; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a pleurei; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre frunze) care își continuă creșterea în părțile laterale; ~pneumonectomie (v. pneumon/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a pleurei și a plămînului subiacent; ~pneumopatie (v. pneumo-, v. -patie), s. f., afecțiune a pleurei și a plămînului; ~ragie (v. -ragie), s. f., acumulare de sînge în cavitatea toracică; ~riz (v. -riz), adj., (despre embrion) cu radicula situată lateral; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat în pleuroscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., explorare vizuală a cavității pleurale cu ajutorul pleuroscopului; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre ovar) cu semințele dispuse lateral sau parietal; ~spor (v. -spor), s. m., spor format pe părțile laterale ale bazidiei; ~sporange (v. spor-/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține pleurospori; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschidere a cavității pleurale pentru extragerea puroiului colectat; ~toracectomie (v. torac/o-, v. -ectomie), s. f., toracoplastie asociată cu rezecția pleurei respective; ~trih (v. -trih), adj., (despre zoospori) cu cili laterali; ~trop (v. -trop), adj., cu micropilul îndreptat lateral spre peretele ovarului.

PLEU s. v. cositor, plumb, staniu, tablă, tinichea.

pleu s. v. COSITOR. PLUMB. STANIU. TABLĂ. TINICHEA.

pleu, pleuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.

pléu, pleuri, (plev), s.n. (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000); sau un sfert de litru. 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maram. de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA).

pleu, pleuri, (plev), s.n. – (reg.) 1. Măsură pentru lichide, egală cu 100 ml.: „Două pleuri de pălincă” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos); sau un sfert de litru (Lenghel, 1979). 2. Cană de tinichea. 3. Metal: „L-ai pus într-o lingură de pleu...” (Maramureșul de Nord). – Din magh. pléh, srb. pleh (DEX, MDA) < sas. plech, germ. Blech „tinichea” (Scriban).

pleu, s.n. – v. plev.