plean sn [At: MOXA, 402/2 / Pl: ~uri / E: slv плѣнь] 1 (Îvp) Pradă de război. 2 (Îvp) Ceea ce se ia prin rechiziție. 3 (Îvp; pex) Jaf. 4 (Îvp) Ceată, grup de oameni capturați, luați ca pradă de război, ca robi sau ca prizonieri. 5 (Îvp; îe) A lua (pe cineva) ~ A face prizonier Si: a robi. 6 (Înv) Robie.