PLEAN, pleanuri, s. n. (Înv. și pop.) Pradă (de război), captură; rechiziție. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. – Din sl. plĕn.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEAN s. v. captură, pradă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pleán (pleánuri), s. n. – (Înv.) Pradă de război. – Megl. plean. Sl. plĕnĭ (Tiktin), cf. bg. plĕn, slov. plên, pol., ceh. plen. – Der. plenic, adj. (Basar., prizonier); plenui, vb. (înv., a jefui).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pleán s. n., pl. pleánuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink