PLASTRON, plastroane, s. n. 1. Partea din față, pînă la talie, a unei cămăși bărbătești, care de obicei se scrobește. Luceau cele trei diamante... pe plastronul parvenitului. ANGHEL, PR. 47. ♦ Partea din față (detașabilă) a unei bluze, rochii etc. constituind o garnitură. 2. (Ieșit din uz) Un fel de cravată lată. Coana Frosa în rochie cărămizie, cu flori turcești și cu cauc pe cap, domnu Tase în haine negre și cu plastron din rochia Frosii. BASSARABESCU, V. 46. Doriți plastron ori fundă? – Dă-mi fundă, răspunse Duțu. SLAVICI, O. I 344. 3. Bucată de piele căptușită, cu care cei care fac scrimă își acoperă pieptul.