PLANTĂ, plante, s. f. (Spre deosebire de animal) Nume generic pentru tot ce își extrage, prin rădăcini, hrana din sol; se caracterizează în general printr-un mod de nutriție specific (materia organică fiind sintetizată direct din materia anorganică), prin prezența clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză (în cazul speciilor superioare), prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină și frunze; vegetală; (prin restricție, sens curent) vegetală, mai ales erbacee, cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă omului. Plante de nutreț. Plante ornamentale. ▭ Coliviile [canarilor] se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. Înaintea ochilor îi apăru Simon, cu figura palidă, stinsă, ca o plantă lipsită de soare. SAHIA, N. 101. Plantă textilă v. textil. Plantă medicinală v. medicinal.