plantare sf [At: MIHALIC, O. 15/1 / V: (înv) plân~ / Pl: ~tări / G-D: ~tării, (înv) ~tărei / E: planta] 1 Înfigere a unor puieți, răsaduri etc. cu rădăcinile în pământ la locul definitiv pentru a se dezvolta Si: (înv) plantaj (1), plantat¹ (1), (înv) plantație (1), sădire, sădit¹. 2 Acoperire a unui teren cu puieți, răsaduri etc. Si: (înv) plantaj (2), plantat¹ (2), plantație (2), sădire, sădit¹. 3 (Pan) Așezare. 4 (Pan) Fixare în pământ a unui stâlp, par etc. Si: plantat¹ (3). 5 Îngropare a minelor¹ pe o porțiune de teren, după un anumit sistem, spre a le face să explodeze Si: plantat¹ (4). 6 (Frr) Părăsire bruscă.