PLANOR a) parte a unei aeronave cuprinzând în mod special, organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice; b) aparat de zbor fără motor la care zborul se realizează datorită greutății proprii, viteza de coborâre fiind compensată de acțiunea vântului sau a curenților ascensionali provocați de relief sau de temperatura solului. Planorul este prevăzut cu aripi de lungime mare, iar fuzelajul este format din postul de comandă și o grindă care poartă ampenajele. Decolarea este posibilă prin lansare cu sandoul, cu ajutorul unui troliu, prin remorcare cu un vehicul terestru sau prin remorcare în zbor cu ajutorul unui avion. Se deosebesc planoarele de clasă: liber (anvergura de 19 m), standard (maxim 15 m)și cu motor (motoplanor (v.)). Din rândul planoarelor ultraușoare fac parte și deltaplanele.