PLANETÁRIU (< fr. {i}) s. m. (ASTR.) Construcție în formă de cupolă, în interiorul căreia este înfățișată, cu ajutorul unui aparat de proiecție special, bolta cerească cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii. Primul p. modern a fost proiectat (1913) de inginerul german W. Bauersfeld și construit de C. Zeiss (1925) la Jena (Germania).