plac sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: (rar) ~uri / E: plăcea] 1 Satisfacere a gustului, a dorinței cuiva sau a propriei dorinți. 2 Sentiment, senzație, stare de mulțumire, de bucurie, de încântare produse de ceva care satisface gustul sau dorința cuiva Si: plăcere (2), (înv) ogod (1), (îvr) ogodință. 3-4 (Îlav; îlpp) Pe (sau după, rar, în) ~ (sau ~ul cuiva) Potrivit cu gustul, cu voia, cu dorința cuiva. 5-6 (Îal) După capriciul cuiva. 7 (Rar; îe) A intra în ~ul cuiva A fi cuiva plăcut, agreabil. 8 (Îae) A satisface gustul, preferința cuiva. 9 (Îe) A fi la ~ul cuiva A fi la discreția, la cheremul cuiva.