PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-. – Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂSMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care plăsmuiește. 2) Persoană care născocește; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂSMUITÓR s. v. inventator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. și pl. plăsmuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink