PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂIÉȘ ~i m. 1) ist. Persoană care locuia la granițele de munte ale țării, însărcinată cu paza acestora în schimbul unor privilegii. 2) Locuitor al regiunilor muntoase; muntean. /plai + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂIÉȘ s. 1. (IST.) grănicer. 2. (IST.) străjer, (pop.) strajă. 3. v. muntean.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plăiéș, plăiéși, s.m. 1. (înv.) locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer, muntean. 2. (înv. și reg.) administrator la curtea domnească. 3. (reg.) paznic, portar; om de serviciu. 4. (reg.) locuitor al unui plai, de la plai. 5. (reg.) pădurar de plai. 6. (reg.) lăstun.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

plăiéș s. m. (sil. -ieș), pl. plăiéși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink