pițărău sm [At: REV. CRIT. II, 164 / V: (reg) bijă~, biză~, bizăreu, ~țar~, ~țareu, ~reu, ~țer~, ~țereu, pizără, pizăr~, pizăreu, pizereu / Pl: ~ăi / E: ns cf rom pițăra, alb picërr, „mic de statură”, „copil”] 1 (Reg) Obicei de a umbla cu colindul în ajunul Crăciunului. 2 (Reg; pex) Colind. 3 (Reg; îlv) A merge (sau a umbla etc.) în ~ăi (sau cu ~ăii) A colinda. 4 (Reg) Colac, covrig sau altă răsplată care se dă colindătorilor sau oamenilor săraci Si: (pop) colindeț, (reg) pițărel. 5 (Reg) Băț de colindător făcut dintr-o creangă descojită și împodobită cu flori. 6 (Pop) Colindător.