piuliță sf [At: PRAV. 110 / P: pi-u~ / Pl: ~țe / E: piuă + -uliță] 1-4 (Șhp) Piuă (1, 3) (mică) Si: (reg) piușoară (1-4), piuță (1-4). 5 Vas de metal, de lemn etc., de diverse forme și mărimi, în care se pisează sau se amestecă cu pisălogul, în gospodărie, diferite alimente Si: (reg) mojar, pisolniță, piușoară (5), piuță (5). 6 (Spc) Mojar. 7 (Teh) Piesă de metal, de mărime variabilă, găurită la mijloc și filetată pe pereții găurii, care servește, împreună cu șurubul, la asamblarea, fixarea etc. demontabilă a altor piese Si: mutelcă, (reg) gâscă. 8 (Reg) Cep fixat în capul grindeiului morii. 9 (Mun) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă, în care se învârtește capul de jos al fusului de la cârligul morii Si: (reg) broască, tigaie.