11 definiții pentru «pitpalac»   declinări

PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác1 interj.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác2 s. m., pl. pitpaláci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PITPALÁC s. v. prepeliță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PITPALÁC1 interj. (se folosește pentru a imita sunetele scoase de prepeliță). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PITPALÁC2 ~ci m. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coadă scurtă, având penaj brun cu dungi albe pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; prepeliță. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác s. m., pl. pitpaláci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac ! sau pit-pedic !].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink