PITPALAC², pitpalaci, s. m. Prepeliță. Răsună lunca de cîntecele pitpalacilor. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Glas de fluier și cimpoi, Pitpalaci și cintezoi Și-un taraf de grauri. COȘBUC, P. I 301. Tresărind scînteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. EMINESCU, O. I 121.