PITIC, -Ă, pitici, -e, adj. (Despre oameni și animale) De statură foarte mică, scund; (despre plante) chircit, pipernicit, nedezvoltat; (despre obiecte) de dimensiuni reduse, mic. Privi în juru-i; își coborî ochii spre uncheșul pitic. SADOVEANU, O. VII 102. În gura văii, lîngă pod Boierii stau cu frică Ei par o gloată de norod, Pe cai pitici și plini de glod. COȘBUC, P. I 195. Nor de fluturi Zboară-n cale-i și cu-a lor aripi se pare C-ar voi s-o mai oprească printre arborii pitici. ALECSANDRI, P. III 84. Foaie verde măr pitic Nu mai zi, flăcău, nimic. TEODORESCU, P. P. 276. ♦ (Despre unele plante și animale) Care face parte din specia de plante sau de animale care rămîn totdeauna mici. Trandafiri pitici. Găini pitice.