pirueta vb. I (coregr.) A face piruete ◊ „Era ceva în același timp comic și fascinant să o vezi pe femeia aceea fabuloasă jucând rolul unei subrete cu șorț alb și care piruetează brusc, făcând un număr de dans și cântec.” Săpt. 10 V 85 p. 7 (din piruetă; cf. fr. pirouetter; DEX, DN3)