opțiuni
  • info
3 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.

pengeli v vz pingeli

pingeli vt(a) [At: PR. DRAM. 127 / V: pen~, pingi[1], pingili / Pzi: ~lesc / E: pingea] 1-2 (C. i. obiecte de încălțăminte sau cu talpa încălțămintei) A pune pingele (1) (și tocuri) Si: (îrg) a pingelui (1-2), a tălpui. 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli. corectat(ă)

  1. Variantă incorect tipărită în original: pin~. Am corectat-o după recomandarea referinței încrucișate corespunzătoare — LauraGellner

pingelui vtfa [At: POLIZU / Pzi: ~esc / E: pingea + -ui] 1-2 (Îrg; c. i. obiecte de încălțăminte sau talpa încălțămintei) A pingeli (1-2). 3 (Fam; fig; c. i. oameni) A păcăli.

pingi v vz pingeli

pingili v vz pingeli

PINGELI, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune pingele la o încălțăminte. A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. ◊ Absol. Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pingelească. PAS, Z. III 279. ◊ Refl. pas. Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. – Variantă: pingelui vb. IV.

PINGELUI vb. IV v. pingeli.

PINGELUI vb. IV. v. pingeli.

A PINGELI ~esc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea

pingeluì v. 1. a pune pingele; 2. fam. a înșela.

pingelésc v. tr. (d. pingele). Pun pingele, pun tălpĭ noĭ: îmĭ pingelesc ghetele. Fig. Fam. Înșel, escrochez. Cp. cu boĭesc, căptușesc, încalț.

Ortografice DOOM

pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, 3 sg. pingelește, imperf. 1 pingeleam; conj. prez. 1 sg. să pingelesc, 3 să pingelească

pingeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 să pingelească

pingeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelesc, imperf. 3 sg. pingelea; conj. prez. 3 sg. și pl. pingelească

pingelesc, -leam 1 imp.

Sinonime

PINGELUIRE s. v. pingelire.

PINGELUIRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

PINGELUIRE s. pingelire, tălpuire, tălpuit. (~ pantofilor.)

pingeluire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

PINGELI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

PINGELI vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

PINGELUI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

PINGELUI vb. v. pingeli.

pingeli vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

PINGELI vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

PINGELUI vb. a pingeli, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)

pingelui vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: pingeluire
pingeluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pingeluire
  • pingeluirea
plural
  • pingeluiri
  • pingeluirile
genitiv-dativ singular
  • pingeluiri
  • pingeluirii
plural
  • pingeluiri
  • pingeluirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pingeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingeli
  • pingelire
  • pingelit
  • pingelitu‑
  • pingelind
  • pingelindu‑
 singular plural
  • pingelește
  • pingeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingelesc
 (să)
  • pingelesc
  • pingeleam
  • pingelii
  • pingelisem
a II-a (tu)
  • pingelești
 (să)
  • pingelești
  • pingeleai
  • pingeliși
  • pingeliseși
a III-a (el, ea)
  • pingelește
 (să)
  • pingelească
  • pingelea
  • pingeli
  • pingelise
plural I (noi)
  • pingelim
 (să)
  • pingelim
  • pingeleam
  • pingelirăm
  • pingeliserăm
  • pingelisem
a II-a (voi)
  • pingeliți
 (să)
  • pingeliți
  • pingeleați
  • pingelirăți
  • pingeliserăți
  • pingeliseți
a III-a (ei, ele)
  • pingelesc
 (să)
  • pingelească
  • pingeleau
  • pingeliră
  • pingeliseră
pengeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pingili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingelui
  • pingeluire
  • pingeluit
  • pingeluitu‑
  • pingeluind
  • pingeluindu‑
 singular plural
  • pingeluiește
  • pingeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiesc
  • pingeluiam
  • pingeluii
  • pingeluisem
a II-a (tu)
  • pingeluiești
 (să)
  • pingeluiești
  • pingeluiai
  • pingeluiși
  • pingeluiseși
a III-a (el, ea)
  • pingeluiește
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluia
  • pingelui
  • pingeluise
plural I (noi)
  • pingeluim
 (să)
  • pingeluim
  • pingeluiam
  • pingeluirăm
  • pingeluiserăm
  • pingeluisem
a II-a (voi)
  • pingeluiți
 (să)
  • pingeluiți
  • pingeluiați
  • pingeluirăți
  • pingeluiserăți
  • pingeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluiau
  • pingeluiră
  • pingeluiseră
Intrare: pingelui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pingelui
  • pingeluire
  • pingeluit
  • pingeluitu‑
  • pingeluind
  • pingeluindu‑
 singular plural
  • pingeluiește
  • pingeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiesc
  • pingeluiam
  • pingeluii
  • pingeluisem
a II-a (tu)
  • pingeluiești
 (să)
  • pingeluiești
  • pingeluiai
  • pingeluiși
  • pingeluiseși
a III-a (el, ea)
  • pingeluiește
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluia
  • pingelui
  • pingeluise
plural I (noi)
  • pingeluim
 (să)
  • pingeluim
  • pingeluiam
  • pingeluirăm
  • pingeluiserăm
  • pingeluisem
a II-a (voi)
  • pingeluiți
 (să)
  • pingeluiți
  • pingeluiați
  • pingeluirăți
  • pingeluiserăți
  • pingeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pingeluiesc
 (să)
  • pingeluiască
  • pingeluiau
  • pingeluiră
  • pingeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pingeluire, pingeluirisubstantiv feminin

pingeli, pingelescverb

  • 1. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pingelui tălpui tălpălui
    • format_quote A pus mîna într-o zi pe-o gheată și a început s-o pingelească. PAS, Z. I 199. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Meseriașii găsiră un cotlon ici-colo și se apucară de meserie: cizmarii să pingelească, croitorii să pungălească. PAS, Z. III 279. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Bineînțeles că și ghetele le pingeleam cît timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. CAMIL PETRESCU, U. N. 96. DLRLC
etimologie:
  • pingea DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.