Definiția cu ID-ul 504919:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pin (pini), s. m. Arbore (Pinus silvestris). – Mr. chin, megl. pin. Lat. pĭnus (Pușcariu 1318; Candrea-Dens., 1389; REW 6519), cf. it., sp. pino, prov., cat. pi, fr. pin, port. pinho. – Der. pinos, adj. (de pin).