2) pil n., pl. urĭ (orig. neșt.). Vest. Bicĭ lung împletit cu codorișca scurtă și care servește la mînat boiĭ ș. a.: sta călare cu pilu (Gr. N. 1, 77), avea un bicĭ cu el, un pil cu coderia scurtă (VR. 1911, 10, 5), Hristos ĭ-a luat la goană cu pilu (Smara, Univ. 20 Aug. 1912), plesni din pil (ChN. I, 14, 17 și 61). V. nagaĭcă.