peșcheș sn [At: SIMION DASC., LET. 23 / V: (înv) ~șchiș / Pl: ~uri / E: tc peșkeș] 1 (Îvp; fam) Plocon. 2-3 (Fam; îe) A da (sau a duce) pe cineva ~ (cuiva) (A preda sau) a duce pe cineva prins, legat. 4 (Îae) A preda pe cineva dușmanului. 5 (Spc) Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane împreună cu haraciul. 6 (Pex) Haraci. 7 (Lpl) Bunuri din care se compunea acest dar. 8 Dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului Si: bairamalâc.