péŭcă f., pl. ĭ (cp. cu germ. pauke, timpină, tarabană, d. lat. bŭccina, goarnă. V. paucă). Mold. nord. Un fel de bîzîitoare lungă de vre-o 8-10 c.m. făcută dintr’o bucată de lemn, dintr’un fuștel de ceapă, dintr’o crănguță de salcie saŭ din gîterează de găină. (Se joacă copiiĭ cu ĭa). – În sud țúflică.