pertinență sf [At: ȘINCAI, HR. I, 348/34 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat pertinentiae, -arum, fr pertinence] 1 (Înv) Ceea ce ține de un lucru. 2 Ceea ce aparține unui lucru. 3 (Înv; pex) Dependințe. 4 (Înv) Împrejurimi. 5-7 (Jur) Caracter sau însușire a ceea ce este pertinent (1, 4-5). 8-9 Însușire a unui element lingvistic sau fonetic de a fi pertinent (6-7).