PERTINÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTINÉNȚĂ f. Caracter pertinent. /<fr. pertinence, lat. pertinentae
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTINÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este pertinent. [< fr. pertinence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PERTINÉNȚĂ s. f. caracterul a ceea ce este pertinent. (< fr. pertinence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pertinénță s. f., g.-d. art. pertinénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink