PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)