PERON, peroane, s. n. 1. Platformă amenajată în fața unei gări, între liniile de cale ferată, pentru a ușura urcarea și coborîrea călătorilor din trenuri. Pe peron, dinspre stînga, se vede prin fereastră Ichim. SEBASTIAN, T. 197. Glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru. REBREANU, R. I 16. A sărit în două salturi pînă la marginea peronului. POPA, V. 214. 2. Platformă (la oarecare înălțime) în fața intrării principale a unor clădiri mai mari, avînd, pentru acces, cîteva rînduri de trepte. O ajutase să coboare pe treptele peronului de la conac. DUMITRIU, N. 82. E o clădire cu două caturi, în mijloc cu un peron ca o terasă. CAMIL PETRESCU, O. II 240.