perjă sf [At: (a. 1792) URICARIUL IV, 133/7 / V: (reg) parjă, (îvr) ~rșă, piar~, piarșî / Pl: ~je, (rar) perji / E: nct] (Mol) 1 Specie de prună care se desprinde ușor de pe sâmbure. 2 (Pgn) Prună. 3 (Îe) A fi bun (de pus) cu ~je A nu fi bun de nimic. 4 (Fam; îs) Rahat cu ~je Nimic.