PERFORAT², -Ă, perforați, -te, adj. Găurit, străpuns cu ajutorul unei unelte sau al unei mașini. ♦ Spec. (Despre părți ale corpului) Străpuns de un glonț, de o armă ascuțită (care produce o gaură). ♦ (Despre organe, țesuturi) Găurit, cu orificiu apărut în urma unui proces patologic, a unui traumatism. – V. perfora.

perforat², ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 45 / Pl: ~ați, ~e / E: perfora] 1 (D. bilete. tichete etc.) Care este străpuns, găurit cu ajutorul unui dispozitiv special, pentru a anula, a viza etc. 2 (Pex; d. bilete, tichete) Care nu mai este valabil. 3 (D. obiecte, materiale etc.) Care este găurit cu ajutorul unei unelte. 4 (D. părți ale corpului) Care a fost străpuns de un glonț, de o armă ascuțită etc. având o rană în formă de gaură. 5 (D. organe, țesuturi etc.) Care s-a găurit în urma unui proces inflamatoriu, a unui traumatism. 6 (Spc: îs) Apendicită ~ă Complicație a unei apendicite acute care a evoluat rapid, constând din găurirea peretelui apendicelui și pătrunderea conținutului său în cavitatea peritoneală. 7 (Spc; îs) Ulcer (gastric) ~ Ulcer gastric deschis în cavitatea peritoneală, determinând apariția unei peritonite.

perforație sf [At: TURNESCU, MED. OP. 294^v/16 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr perforation] 1-4 (Rar) Perforare (1-4). 5 (Ccr) Gaură făcută de un perforator (1). 6 (Ccr) Rană care străbate un mușchi, un organ.

perforațiune sf vz perforație

PERFORAT², -Ă, perforați, -te, adj. Găurit, străpuns cu ajutorul unei unelte sau al unei mașini. ♦ Spec. (Despre părți ale corpului) Străpuns de un glonț, de o armă ascuțită (care produce o gaură). ♦ (Despre organe, țesuturi) Găurit, cu orificiu apărut în urma unui proces patologic. – V. perfora.

PERFORAT², -Ă, perforați, -te, adj. Găurit, străpuns (prin lovire sau sfredelire). ◊ Ulcer perforat = ulcer care a perforat țesutul intestinului, stomacului etc.

PERFORAȚIE, perforații, s. f. 1. Acțiunea de a (se) perfora; gaură făcută prin perforare. 2. (Med.) Rupere, spargere, găurire a unui organ, a unui țesut. Perforația intestinului.

PERFORAȚIE s.f. Perforare; gaură realizată prin perforare. ♦ (Med.) Mic orificiu într-un organ cavitar sau viscer, apărut în urma unui proces inflamator, traumatic etc. [Gen. -iei, var. perforațiune s.f. / cf. fr. perforation].

PERFORAȚIUNE s.f. v. perforație.

PERFORAȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio)

PERFORAȚIE ~i f. 1) v. A PERFORA. 2) Gaură apărută în urma operației de străpungere. 3) Deschizătură într-un organ sau țesut cauzată de o boală. [G.-D. perforației; Sil. -ți-e] /<fr. perforation, lat. perforatio, ~onis

perforați(un)e f. Med. ruptură accidentală într’un organ: perforațiunea intestinului.

*perforațiúne f. (lat. perforátio, -ónis). Acțiunea de a perfora. – Și -áție, dar ob. -áre.

perforație (desp. -ți-e) s. f., art. perforația (desp. -ți-a), g.-d. art. perforației; pl. perforații, art. perforațiile (desp. -ți-i-)

perforație (-ți-e) s. f., art. perforația (-ți-a), g.-d. art. perforației; pl. perforații, art. perforațiile (-ți-i-)

perforație s. f. (sil. -ți-e), art. perforația (sil. -ți-a), g.-d. art. perforației; pl. perforații, art. perforațiile (sil. -ți-i-)

perforație

perforații (sedim.), (engl.= borings), structuri sub forma de canalicule și tuburi milimetrice generate asupra unui substrat pietros, rigid, de organisme litofage.

ochi perforat expr. (înv.) trișare la jocul de tos.

PERFORAT adj. v. găurit.

PERFORAȚIE s. v. găurire.

PERFORAT adj. găurit, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ~.)

PERFORAȚIE s. găurire, găurit, perforare, perforat, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, străpuns, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)