PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales poetic) A acoperi, a învălui ceva ca într-o perdea. Nori întunecați perdeluiau stelele. SANDU-ALDEA, U. P. 85. În înalt, nori după nori zburau opăciți perdeluind în clipe largi, cînd mai gros, cînd mai subțire, lumina ostenită a sfertului din urmă. CARAGIALE, O. I 334. ♦ Refl. A se așeza ca o perdea în fața unui obiect, ascunzîndu-l sau acoperindu-l. Asupra lunii se perdeluiau nouri, împuținîndu-i lumina. SADOVEANU, F. J. 173.