PENELOPA (în „Odiseea”), fiica lui Icar și naiadei Peribea, soția lui Ulise, mama lui Telemah. Simbol al castității și fidelității conjugale, a așteptat credincioasă, vreme de 20 de ani, întoarcerea soțului ei. Pentru a scăpa de insistențele pețitorilor, le-a promis că se va mărita cu unul dintre ei de îndată ce va isprăvi de țesut o pânză (în care urma să fie înmormântat socrul ei, Laerte) pe care ziua o țesea, însă tot ea o destrăma, de fiecare dată, noaptea. Pânza Penelopei simbolizează mereu o lucrare mereu reîncepută, care nu se sfârși niciodată.