pecie, (pecine, pece), s.f. – (reg.) 1. Carne. 2. Friptură. 3. Tocană de carne: „După pecie de miel, / După prah mai mânânțăl” (Bârlea, 1924: 13); „Ce mni-ai dat de nu te uit? / Pecine de lup turbat, / Să nu văd ca tine-n sat” (Țiplea, 1906: 468). – Din magh. pecsenye „friptură” (Scriban, DEX, MDA) < srb. pěčenje „friptură” (Scriban).