Definiția cu ID-ul 926793:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PAUCĂ, pauce, s. f. (Germanism învechit) Tobă (în formă de ceaun) cu o singură suprafață de percuție și care este acordată; tîmpină. Începură a suna din tobe, din pauce, din trîmbițe și din surle. ODOBESCU, S. I 72. – Pronunțat: pau-că.