patriarhie, patriarhii s. f. 1. (Înv.) Demnitatea sau funcția de patriarh (1); patriarhat (1). 2. Organizație bisericească ortodoxă (sau eterodoxă) autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații; (rar) patriarhat (1). ♦ Patriarhia Română = instituția centrală a Bis. Ortodoxe Române, autocefală și unitară, instituită prin „Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal”, promulgată la 23 februarie 1925 și recunoscută prin tomosul patriarhului ecumenic Vasile II din 30 iulie 1925. Sub raport canonic și administrativ, cuprinde: 4 mitropolii, 5 arhiepiscopii și 8 episcopii, ca eparhii în țară, iar peste hotare: Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din S.U.A. și Canada, cu sediul la Detroit (Michigan), Arhiepiscopia ortodoxă pentru Europa centrală și occidentală, cu sediul la Paris (ambele cuprinzând 29 de parohii ortodoxe), Vicariatul ortodox român de la Vîrșeț (Iugoslavia) și Vicariatul ortodox român de la Gyula (Ungaria). Are sediul la București. 3. Biserica centrală a unei patriarhii. [Var.: (înv.) patriarsie, patrierhie s. f.] – Din sl. patrijarhija, gr. patriarhia.