căutare avansată
11 definiții pentru „patetic”   declinări

PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathetique, gemi. pathetich.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC, -Ă, patetici, -ce, adj. 1. Plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează; plin de emfază, de afectare. 2. (Despre nervi) Care inervează mușchii oblici ai ochiului. – Din fr. pathétique, germ. pathetisch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

patétic adj. m., pl. patétici; f. patétică, pl. patétice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC adj. v. înduioșător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC, patetică (patetici, patetice) (despre persoane și manifestările lor) Care vădește mult patos; plin de patos. Personaj patetic. Gest patetic. /<fr. pathétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC, -Ă adj. 1. Plin de patetism; mișcător, emoționant, duios. 2. (Despre nervi) Care inervează globul ocular. // s.n. Categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. [Cf. fr. pathétique, lat. patheticus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC, -Ă I. adj. 1. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios. 2. (despre nervi) care inervează globul ocular. II. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. (< fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PATÉTIC, -Ă, patetici, -e, adj. Plin de patos; care emoționează, impresionează, mișcă. Ce rumoare stîrnise vestea și cum se pregătea tîrgul să vadă și să asculte pe un vorbitor așa de măiestrit și așa de patetic. SADOVEANU, E. 160. Luminița fredonă, cu mîna pe inimă, revărsîndu-și dintr-o scuturare părul negru peste ochi, să-și dea înfă­țișarea mai patetică. C. PETRESCU, Î. I 7. ◊ (Adverbial) Pentru gloria județului nostru, nimic nu se poate numi deranj, îi trase domnul Emil Sava înainte, vorbind tare și patetic, cum s-ar adresa cetățenilor la o întrunire publică. C. PETRESCU, R. DR. 85.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

patétic adj. m., pl. patétici; f. sg. patétică, pl. patétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

patetic a. care mișcă sufletul: discurs patetic. ║ n. ceeace mișcă sufletul.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*patétic, -ă adj. (vgr. pathetikós, d. páthos, patos). Plin de pasiune, care atinge sufletu, emoționant: discurs patetic. S. n. Ceĭa ce emoționează, genu patetic în retorică. Adv. În mod patetic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink