PATETIC, -Ă, patetici, -e, adj. Plin de patos; care emoționează, impresionează, mișcă. Ce rumoare stîrnise vestea și cum se pregătea tîrgul să vadă și să asculte pe un vorbitor așa de măiestrit și așa de patetic. SADOVEANU, E. 160. Luminița fredonă, cu mîna pe inimă, revărsîndu-și dintr-o scuturare părul negru peste ochi, să-și dea înfățișarea mai patetică. C. PETRESCU, Î. I 7. ◊ (Adverbial) Pentru gloria județului nostru, nimic nu se poate numi deranj, îi trase domnul Emil Sava înainte, vorbind tare și patetic, cum s-ar adresa cetățenilor la o întrunire publică. C. PETRESCU, R. DR. 85.